Era toamna, frunzele se leganau din pom prefacand solul intr-o mantie a carei culori erau de vis.
Jos, de sub protectia copacului puteam vedea seninatatea cerului iar razele soarelui imi mangaiau grandios fata. Peisajul ma ducea cu gandul in cu totul alta lume iar seara s-a asternut pe nestiute.
Sub privirile jucause si deloc infricosatoare a umbrelor totul parca prinsese viata. Deodata cerul parca luase alte culori iar inima imi batea razlet. Vantul adia ,iar miresmele aduse de el te imbatau cu parfumul lor.
Era toamna perfecta, dar mai ales clipa perfecta . Ma simteam coplesit....., zana toamnei parca a coborat din caleasca ei de aur si ma dusese ca intr-un vis, in lumea ei.
