A trait demult un pastor care se numea Bucur.El ducea la pasune turma de oi in regiunile dintre Dunare si mare.Primavara pleca din Lunca Dunarii spre varfurile muntilor si toamna se intorcea ,insotind firul apelor.
Si-a ales ca asezare un loc ospitalier ,pe malul Dambovitei,in mijlocul Codrului Vlasiei.
Dupa numele fondatorului ei, asezarea s-a numit Bucuresti.Ca lacas de rugaciune au inaltat bisericuta lui Bucur.