Excepționale prin evocările încărcate de lumină, "Amintirile" scot în scenă un personaj feminin deosebit, care ocupă locul central în universul copilăriei. Este Smaranda, mama autorului...
Privind-o peste ani cu dragoste și înțelegere, copilul de altă dată îi este profund recunoscător pentru dragostea și înțelepciunea cu care l-a crescut.
Smaranda Creangă este exponentul condiției
sociale și a epocii în care a trait. Ea reușește să învețe a citi o data cu
feciorul, inteligența ei native este superioară celei a soțului, ea îl convinge
pe bărbat de necesitatea instruirii fiului mai mare.
Smaranda este energică și neobosită, nu apare nicicînd istovită sau demoralizată, e pricepută la toate cîte le are de făcut. Considerînd că întruchiparea credinței, inteligenței și bunăstării este preotul, ea se străduiește ca băiatul ei să învețe la un seminar, căci, oricum, fiind mai aproape de Dumnezeu, se va putea îngriji și de sufletul alor săi... Ca ți ale țărance, ea este profund evlavioasă, dar asta nu înseamnă că farmecele păgîne nu o preocupă, căci ele nicidecum nu contravin credinței.
Ea avea vocație pedagocică, reușea să-și învete minte feciorul, fără a-l probozi, ci făcîndu-l să înțeleagă că vicleșugul nu e treabă bună. Smaranda este milostivă și bună la inimă, dar cînd e cazul stă fermă într-ale ei. Are o fire hotărîtoare cînd e vorba ca să îl trimită pe Ion la școala Sacola.
