Dragostea e musai sa fie arzatoare ca sa fie adevarata? Trebuie sa fie inflacarata si sa ne mistuie sufletele, sa nu ne lase sa dormim sau sa ne hranim, sa ne faca sa ne pierdem controlul si sa ne lipsim de ratiune? Sa ne indeparteze de prieteni si de tot ce inseamna trecut si relatii sociale? Sa ne simtim impliniti si iubiti numai lipiti unul de altul, cu corpurile impletite vibrand la unison intr-o cutiuta de cristal, de parca am fi singuri pe Pamant?
Nu, dragostea adevarata este altceva, o altfel de relatie, diferita de pasiune. Desi asa incepe in mod ideal orice poveste de dragoste, ingredientele pasiunii nu sunt sufieciente pentru a transforma iubirea in una adevarata, care sa dainuie. Cu timpul emotiile pasiunii se sting asemeni unei flacari care ramane fara oxigen si trebuie alimentate cu alt gen de trairi, cu sentimente, care sunt mult mai profunde si mai mature. Cu cat flacara arde cu o intensitate mai mare cu atat de stinge mai repede, dragostea arde mocnit si e nemuritoare.
