Epitetele termenului determinat, folosindu-le în inversiune („umedele şi glodoasele lor locuinţi”, „ale răpoşilor munţi”, „măreaţă privelişte” ş.a.)
Epitetul dublu („trunchiuri albe şi curate”, „coline lutoase şi seci”, „case albe şi curate etc.)
Având acea înclinaţie spre grandios, scriitorul foloseşte adjectivele cu valoare stilistică de epitet la gradul superlativ fie exprimat prin însuşi sensul lor („ţrosnitură colosală”, „cădere prăpăstioasă”, „aer înflăcărat” „măreţele-i grădini” etc.), fie format prin mijloace expresive („fagi şi paltini cât lumea de bătrâni”, „brazi ameţitor de înalţi”).
Unele epitete au şi rol personificator indiferent de termenul determinat („mesteacăni blonzi”, „brazi posomorâţi”, „stătea nemişcată şi gânditoare”)
Sper că te-am ajutat :*
