Iarna ca o zana fermecatoare, toata imbracata in alb, impodobita cu fulgi de nea, a hotarit se plece de pe meleagurile noastre, pentru ca i-a sosit timpul sa plece. Impachetandu-si zestrea, a hotarit sa ne faca o petrecere de plecare. La cea petrecere toti gulgii de nea au dansat in aer. Oamenii neobservind acea frumusete de vals, sau gandit ca Iarna va mai ramane. covorul Alb,tot infasurat in zapada, isi incepea sa-si piarda frumusetea, pentru ca venea soarele cu razele sale si ne incalzea. Copacii bucurindu-se de venirea soarelui, isi scuturau cu placere hainaa cea subtire de nea care pe timpul anotimpului nu-i incalzea deloc. Turturii de pe acoperisuri se topeau rand pe rand. Norii de pe cerdin ce in ce mai repede fugeau de pe cerul albastru, facindu-i loc soarelui cu imbratisarile lui calde. A venit timpul Iernii sa plece. Si la sfarsit sia lepadat ultimul cojoc al sau. Iar scuturindu-l Tori fulgii de nea de pe el au inceput sa cada pana la pamant si se topeau ce caldura soarelui. Astfel sia luat adio Iarna.
