luna este principalul astru al noptii. el primeste lumina de la soare si poti sa te refer ca lumina aceea este , de fapt, un sentiment profund al fiintei poetice aflate in ipostaza contemplativului, care mediteaza la ce vede simte si il impresioneaza. Luna dobandeste valoare de simbol, fiind si il face pe eul liric sa vibreze la un anumit moment semnificativ care se va putea petrece / s-a petrecut si are o usoara nostalgie. se induce o stare de melancolie profunda, Luna este singura care asculta vocea cristalina si suava a eului poetic. Te-am ajutat? (p.s. nu este de pe net, o poti folosi linistit)
