Dimineata in sat
Intr-o zi de iarna eu cu catva prieteni de-ai mei ne-am hotart sa mergem intr-un sat comun unde nam mai fost . Asa caci noi am pornit spre drum dis-de-dimineata fara ca parintii nostri sa stie
Dupa un timp am ajuns in acel sat care se numea Mica , zapada sa asternut ca un covor alb de matase cusut cu multe pietricele sclipitoare . Neaua cazuta stralucea ca cristalele pe intinsele campii . In padurile in care se zares in departare , copaci au siluetele fumurii . Iar drumul nu se mai vedea , era ca o onglinda alba care-ti reflecta chipul. In momentul acela noi am ramas foarte incantati de cele vazute . Am contiuat sa mergem si am vazut tot satul care era impodobit cu diverse instalatii care la noi in sat nu era asa .
Dupa cateva ore , noi am mers acasa si le-am povestit prieteniilor despre ce frumos era in acel satut .
