Eu si padurea
Era o frumoasa zi de vara in padurea din Valea Ielelor in care eu mergeam prin ea si admiram razele soarelui dintre crengile rare ale copacilor. Putin mai incolo era o casuta foarte frumoasa din lemne in care locuiau o fetita si doi ursuleti. Ei ma-u chemat la joaca. Dupa ce ne-am jucat ore in sir am plecat multumindu-le ca s-au jucat cu mine deoarece eu nu aveam pe nimeni prieten. Nici macar copii din sat nu o baga in seama. Dupa ce am plecat o voce s-a auzit din spate. Eu fiind speriata, am fugit cat au vazut picioarele mele. A doua zi am plecat din nou. Atunci s-a auzit din nou vocea. Am intrebat cine este si me-a raspuns ca este si asa neam jucat.
A fost cea mai frumoasa zi!
