Sensibilitatea sufletului este, de cele mai multe ori, transpusă prin artă și percepută de simțuri. Arta exprimării în rime este inaccesibilă multora dintre noi deoarece doar cei cu har pot să se conecteze astfel la emoțiile celorlalți. Atât estetica frumosului, cât și a grotescului sau a uratului își extrag seva din realitatea înconjurătoare ca sursă de inspirație. De aceea, putem numi poezia 'o floare cerească', metaforă ce unește două lumi distincte printr-o punte universală și fără granițe, numind-o Arta Poetică . Cele două epitete 'albă' și 'strălucită' încununează legătura artei cu puritatea sufletească și ne induc vizual și olfactiv prospețimea unui tablou de rai al unei lumi senine, neatinse de vicii sau vicisitudini ale vieții pământești.
