Seara.Soarele apune frumos lasind pe cer o dira de lumina rosie .Ultimele raze de soare stralucesc in apa lacului stravezie.Pe mal sub coroana unui plop batrin,sta trist un baiat.E singur,isi aminteste de ea.Au trait un vers frumos,dar ceva nu s-a aranjat si uite ca s-au despartit.Sub luna cenusie,sub pletele unei salcii sata ingindurata si trista o fata.Isi aminteste de el,dar vintul hain ii sterge amintirea trezind-o la realitate.La fel se intimpla si cu el,se gondeste la ea,suspina,iar se gindeste la ei,dar realitatea e prea dura.Ce ar fi dorit ambii sa nu se raneasca reciproc cu cuvinte dure,sa fie din nou impreuna ca pe vremuri,sa alerge prin padurile dese,dar acum totul tine de domeniul trecutului.Totul este trecator,dar nu si durerea lor.Ambii privesc spre cer,de parca ar fi ultima data cind se mai privesc reciproc.In vazduh vintul incearca sa le retina siluetele in seara rece,dar in zadar,caci ei s-au ridicat si au plecat in directii necunoscute.Acum le mai raminea doar o poveste frumoasa de dragoste,si acea sera in care se asteptau pe lacuri diferite si nu s-au mai intilnit
