E dimineata. Razele soarelui cu greu ajung la geam ca sa ne trezeasca pe noi . Insa ajungand la noi, incep sa ne imbratiseze si sa ne mangiie. Uitindu-ma pe fereastra, am vazut cum a inceput sa ninga. Fulgii de nea, asa de albi ca un suflet plin de bunatate, isi dansau fiecare dansul lui in aer. Ajungand pe pamant ,formau impreuna un tot intreg, un covor tesut din fulgi de parca era din fire de argint.
Acest covor infasura toata suprafata pamantului ca o plapluma, incalzindu-l de iaran aceasta aspra. Copacii toti acoperiti cu zapada nu dadeau semn de viata, erau intr-o hibernare. Iar pasarile care au ramas in acest tinut de gheta isi cautau un adapost calduros, dar in primul rand-de mancare.
