Pe la sfarsitul lunii martie, eu si familia mea am planificat o vizita la cea mai noua gradina zoologica din oras. Era la numai .....km de noi.
Pe parcursul drumului, nu-mi puteam lua gadul de la imaginile frumoase de la televizor cu acea gradina...Dupa ce am parcat masina, singurul lucru care statea in calea vederii mele asupra gradinii era o poarta mare din lemn, masiva la prima vedere...Am platit biletul si am patruns inauntru. Era un loc demn de admirat; lacurile era incarcate de lepede, gaste salbatice,..etc, iar custile animalelor salbatice erau incantatoare, amenajate special pentru a nu duce dorul casei lor (pt. a se smti ca acasa). Totul parea un paradis. Am luato inaintea parintilor mei, pentru a gasi animalul meu preferat in acea gradina zoologica, zebra. Am aruncat cate o privirea asupra fiecarei custi, insa nici urma de zebra. Dupa un timp, am realizat ca m-am pierdut. Gradina era destul de aglomerata si foarte mare....In timp ce imi cautam parintii am dat peste cusca zebrelor. Acest lucru mi-a alinat o partea din griji. Cand mi-am intors privirea, mi-am zarit parintii. Stiau cat de mult imi placea zebrele, astfel m-au gasit. As putea spune ca zebra a fost un erou pentru mine in acea zi.
Sper ca te-am ajutat! :)
