Sub ierbi si-n fr unza rara,
Sub meri si sub aluni,
Copile, e o tara
De buni si de strabuni.


Cum ei ni-s inceputul,
De cand ne stim sub stea 
Ne tin in brate lutul,
Vreun vant sa nu ni-l ia.
Prin vorba lor cea simpla
De doina si de neam,
Ne tin pe toti in limba,
Ca frunzele pe ram.
Si-atuncea cand ne-ntreaba,
Si-atuncea cand li-e dor 
Rasar copaci si iarba,
Cresc flori pe gura lor
Deci, cand vorbesti de tara,
Sa stii un lucru sfant:
Ea cat e inafara,
Pe-atata-i in pamant!                                                                                                                                      indentifica doua metafore