Versurile citate, pun in lumina o personificare a
arborilor, ce reliefeaza o diferenta dintre doua planuri, cel inalt al
fericirii unde lumina pune in evidenta tot ceea ce este frumos si bun si
un plan iferior, reprezentat de radacina, acolo de unde totul pleaca si
se dezvolta, desi ceva obisnuit , reprezinta elementul ce insufleteste
totul , totul pleaca de jos si ajunge sa vada lumina in varful ,,lumii''.
