Toamna isi face usor simtita prezenta.Cu trena ei lunga ,trece ,fosnind frunzele abia cazute din pomi.Livada de pruni in care sunt este un tablou plin de o culoare vie.Prunele de culoare mov inchis atarna pe crengute ca niste ornamente in bradul de Craciun.Ma plimbam printre pomi,mai mancam o pruna,doar am venit sa admir livada plina cu rod bogat a bunicului.Cand in fata mea de nicaieri a aparut un caine mare ,cu blana deasa si un cap mare.Se uita fix la mine , gata sa ma atace.
M-am urcat repede intr-un prun , dar o craca s-a rupt cu mine si am cazut ca un bolovan pe sol.Cainele statea nemiscat si doar privea cat sunt de agitat si speriat. Am ramas intepenit si lipit de trunchiul prunului, imi rupsesem un picior.Acesta se apropie usor , ma miroase si pleaca.Am rasuflat usurat.Ma gandeam cum sa plec,era frumos in livada ,vantul adia usor , razele soarelui imi incalzeau trupul si prunele parguite imi tineau de foame.In zare l-am vazut pe bunicul insotit de caine .El a fost in sat si a adus ajutoare,iar eu m-am speriat in zadar.Nu degeaba se spune ca acest animal este prietenul cel mai de pret al omului.
