Moşneag senin, eu tâmpla ta curată O cer pe veci nădejdii mele pază. Din soarele copilăriei mele Pe fruntea ta mai licăreşte-o rază. În suflet simt cum negura se sfarmă Şi se-mpleteşte albă dimineaţă Când ochiul tău în inimă-mi coboară, Topind încet cetatea ei de gheaţă.
Azi, ca un sfânt dintr-o icoană veche, Blând îmi răsai cu faţa ta blajină, Cu zâmbet bun, cu ochi cuminţi şi limpezi, Strălucitori de lacrimi şi lumină. Cu tine-aduci atâtea nestemate Din îngropatul vremilor tezaur, Şi amintirea-n ţara ei mă poartă, Cu pas încet, în carul ei de aur...
"Mosneag senin"=epitet "Ca un sfantdintr-o icoana veche"=comparatie "Cu zambet bun, cu ochi cuminti, si limpezi"=enumeratie "Cand ochiul tau in inima-mi coboara"=metafora
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu entuziasm să reveniți și vă invităm să ne adăugați la lista de favorite!
