Răspuns :
– Domnule Mihai Eminescu, sunteţi un poet remarcabil al literaturii române. Cum aţi putea pune într-o ecuaţie existenţa şi menirea poetului?
– Poetul, geniul n-are moarte, nici noroc, căci “Numai poetul, / Ca păsări ce zboară / Deasupra valurilor, / Trece peste nemărginirea timpului: / În ramurile gândului, / În sfintele lunci…” (Numai poetul).
– Sunteţi fiu al Bucovinei, vă macină dorul când sunteţi departe de ea?
– “Mână doru-i tainic colo, înspre tine, / Ochiul îmi sclipeşte, genele-mi sunt pline, / Inima mi-i grea; / Astfel totdeauna, când gândesc la tine, / Sufletul mi-apasă nouri de suspine, / Bucovina mea!” (La Bucovina).
– Copilăria este primăvara tinereţii, vă mai aduceţi aminte de timpul petrecut la Ipoteşti?
– “Fiind băiet păduri cutreieram / Şi mă culcam ades lângă izvor, / Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam / S-aud cum apa sună-ncetişor...” (Fiind băiet păduri cutreieram).
– Proveniţi dintr-o familie numeroasă. Relataţi-ne, vă rog, o amintire din copilărie.
– “Copii eram noi amândoi, / Frate-meu şi cu mine. / Din coji de nucă car cu boi / Făceam şi înhămam la el / Culbeci bătrâni cu coarne...” (Copii eram noi amândoi).
– Sunteţi un pătimaş al creaţiilor populare, un admirator al tradiţiilor pe care le consideraţi o perlă de inspiraţie. Pentru care înaintaşi purtaţi un respect deosebit?
– “Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice, / Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice, / Ce cu basmul povesteşte – veselul Alecsandri, / Ce-nşirând mărgăritare pe a stelei blondă rază, / Acum secolii străbate, o minune luminoasă, / Acum râde printre lacrimi când o cântă pe Dridri...” (Epigonii).
– În sufletul dvs. există un ecoul al regretării?
– “Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri / Şi niciodată n-or să vie iară, / Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară / Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri, // Ce fruntea-mi de copil o-nseninară, / Abia-nţelese, pline de-nţelesuri...” (Trecut-au anii).
– Vorbind despre versuri, în care poezii întâlnim idei din poetica romantică paşoptistă, cât şi din filozofia geniului solitar?
– În Odă (în metru antic), Epigonii, Glossă, Criticilor mei, Icoană şi privaz, Eu nu cred nici în Iehova, Odin şi poetul, Iambul, Numai poetul, În zadar în colbul şcolii etc.
– Vedeţi poezia într-o antiteză cu ştiinţa?
– “Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită / Unor lucruri nexistente; carte tristă şi-ncâlcită, / Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra. / Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, / Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate, / Strai de purpură şi aur...” (Epigonii).
– Aveţi unele motive şi simboluri constante pe care le abordaţi?
– Da: codrul, teiul, izvorul, luna, stelele, floarea albastră, cornul, luceferii, extazul, duioşia, luciditatea, exaltarea, sarcasmul, revolta. Simboluri: flori de tei, trandafiri roşii, nuferi galbeni, flori albastre, romaniţe, ceea ce dă o notă luminoasă în care olfactivul, vizualul dau mister dragostei.
– Este Eminescu un romantic?
– “Nu mă-ncântaţi nici cu clasici, / Nici cu stil curat şi antic – / Toate-mi sunt deopotrivă, / Eu rămân ce-am fost: romantic” (Eu nu cred nici în Iehova).
– Care este starea de spirit dominantă în sufletul marelui poet?
– “De mult mă lupt cătând în vers măsura” (Iambul); “De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, / Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... / Pot să mai renviu luminos din el ca / Pasărea Phoenix?” (Odă în metru antic).
– Ce înseamnă iubirea pentru poetul Eminescu?
– “Ce e amorul? E un lung / Prilej pentru durere, / Căci mii de lacrimi nu-i ajung / Şi tot mai multe cere...” (Ce e amorul?).
– Creaţiile dvs. au fost apreciate atât lăudabil, cât şi negativ. Ce le-aţi transmite criticilor dvs.?
– “Critici voi, cu flori deşerte, / Care roade n-aţi adus – / E uşor a scrie versuri, / Când nimic nu ai de spus...” (Criticilor mei).
– Tocmai s-a încheiat campania electorală. Ce părere aveţi despre politicieni?
– “Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine, / Nu-i ordinea firească ce ei a fi susţin; / Averea să le aperi, mărirea ş-a lor bine, / Ei braţul tău înarmă ca să loveşti în tine, / Şi pe voi contra voastră la luptă ei vă mân. // De ce să fiţi voi sclavii milioanelor nefaste, / Voi, ce din munca voastră abia puteţi trăi?” (Împărat şi proletar); “Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă / Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă, / Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela, / Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa? / Prea v-aţi arătat arama sfâşiind această ţară, / Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară, / Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei, / Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!” (Scrisoarea III).
– Sunteţi un adevărat patriot, domnule !
– Poetul, geniul n-are moarte, nici noroc, căci “Numai poetul, / Ca păsări ce zboară / Deasupra valurilor, / Trece peste nemărginirea timpului: / În ramurile gândului, / În sfintele lunci…” (Numai poetul).
– Sunteţi fiu al Bucovinei, vă macină dorul când sunteţi departe de ea?
– “Mână doru-i tainic colo, înspre tine, / Ochiul îmi sclipeşte, genele-mi sunt pline, / Inima mi-i grea; / Astfel totdeauna, când gândesc la tine, / Sufletul mi-apasă nouri de suspine, / Bucovina mea!” (La Bucovina).
– Copilăria este primăvara tinereţii, vă mai aduceţi aminte de timpul petrecut la Ipoteşti?
– “Fiind băiet păduri cutreieram / Şi mă culcam ades lângă izvor, / Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam / S-aud cum apa sună-ncetişor...” (Fiind băiet păduri cutreieram).
– Proveniţi dintr-o familie numeroasă. Relataţi-ne, vă rog, o amintire din copilărie.
– “Copii eram noi amândoi, / Frate-meu şi cu mine. / Din coji de nucă car cu boi / Făceam şi înhămam la el / Culbeci bătrâni cu coarne...” (Copii eram noi amândoi).
– Sunteţi un pătimaş al creaţiilor populare, un admirator al tradiţiilor pe care le consideraţi o perlă de inspiraţie. Pentru care înaintaşi purtaţi un respect deosebit?
– “Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice, / Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice, / Ce cu basmul povesteşte – veselul Alecsandri, / Ce-nşirând mărgăritare pe a stelei blondă rază, / Acum secolii străbate, o minune luminoasă, / Acum râde printre lacrimi când o cântă pe Dridri...” (Epigonii).
– În sufletul dvs. există un ecoul al regretării?
– “Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri / Şi niciodată n-or să vie iară, / Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară / Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri, // Ce fruntea-mi de copil o-nseninară, / Abia-nţelese, pline de-nţelesuri...” (Trecut-au anii).
– Vorbind despre versuri, în care poezii întâlnim idei din poetica romantică paşoptistă, cât şi din filozofia geniului solitar?
– În Odă (în metru antic), Epigonii, Glossă, Criticilor mei, Icoană şi privaz, Eu nu cred nici în Iehova, Odin şi poetul, Iambul, Numai poetul, În zadar în colbul şcolii etc.
– Vedeţi poezia într-o antiteză cu ştiinţa?
– “Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită / Unor lucruri nexistente; carte tristă şi-ncâlcită, / Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra. / Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, / Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate, / Strai de purpură şi aur...” (Epigonii).
– Aveţi unele motive şi simboluri constante pe care le abordaţi?
– Da: codrul, teiul, izvorul, luna, stelele, floarea albastră, cornul, luceferii, extazul, duioşia, luciditatea, exaltarea, sarcasmul, revolta. Simboluri: flori de tei, trandafiri roşii, nuferi galbeni, flori albastre, romaniţe, ceea ce dă o notă luminoasă în care olfactivul, vizualul dau mister dragostei.
– Este Eminescu un romantic?
– “Nu mă-ncântaţi nici cu clasici, / Nici cu stil curat şi antic – / Toate-mi sunt deopotrivă, / Eu rămân ce-am fost: romantic” (Eu nu cred nici în Iehova).
– Care este starea de spirit dominantă în sufletul marelui poet?
– “De mult mă lupt cătând în vers măsura” (Iambul); “De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, / Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... / Pot să mai renviu luminos din el ca / Pasărea Phoenix?” (Odă în metru antic).
– Ce înseamnă iubirea pentru poetul Eminescu?
– “Ce e amorul? E un lung / Prilej pentru durere, / Căci mii de lacrimi nu-i ajung / Şi tot mai multe cere...” (Ce e amorul?).
– Creaţiile dvs. au fost apreciate atât lăudabil, cât şi negativ. Ce le-aţi transmite criticilor dvs.?
– “Critici voi, cu flori deşerte, / Care roade n-aţi adus – / E uşor a scrie versuri, / Când nimic nu ai de spus...” (Criticilor mei).
– Tocmai s-a încheiat campania electorală. Ce părere aveţi despre politicieni?
– “Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine, / Nu-i ordinea firească ce ei a fi susţin; / Averea să le aperi, mărirea ş-a lor bine, / Ei braţul tău înarmă ca să loveşti în tine, / Şi pe voi contra voastră la luptă ei vă mân. // De ce să fiţi voi sclavii milioanelor nefaste, / Voi, ce din munca voastră abia puteţi trăi?” (Împărat şi proletar); “Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă / Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă, / Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela, / Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa? / Prea v-aţi arătat arama sfâşiind această ţară, / Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară, / Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei, / Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!” (Scrisoarea III).
– Sunteţi un adevărat patriot, domnule !
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu entuziasm să reveniți și vă invităm să ne adăugați la lista de favorite!