Subt ursa mare, surpat de bureti,
neatins de om, neajuns de ereti,
batran, batran, in imeriul meu
bradul barbos strajuieste mereu.Lichene si buhe si viespi il cuprind.
Paianjenii sfinti prin cetini se-ntind.
La un veac, tot la un veac, din inalt
mi-l loveste in crestet fulger alb.Sta intre zodii si tara un brad.
Sarutate de fulger - crengile ard.
Dar iata, se scutura numai de scrum,
si flamura-i noua si fara de-ajun!Mistretul povestilor iara si iar
incearca de scoarta prasile de var.
Si far' de-asfintit in imperiul meu
tanarul brad strajuieste mereu.
