Salut!
"Noi, locuitorii acestei planete, pe care viața este din ce în ce mai tulburătoare, strigăm cu frenetică energie: a fi, a fi, a fi ! Răspunde acest pamânt rotitor dorinței noastre de a exista, disperarii noastre de a caută cât mai multe pretexte de a trăi așa cum plantele trăiesc pentru fructe, altele pentru floare, altele pentru simplul motiv că au încolțit, altele pentru desfătarea și hrana altor plante mai puternice decât ele."
a fi - complement direct exprimat prin verb la mod infinitiv (ce strigăm?);
(de) a exista - atribut verbal exprimat prin verb la mod infinitiv (care dorință?);
(de) a căuta - atribut verbal exprimat prin verb la mod infinitiv (care disperare?);
(de) a trăi - atribut verbal exprimat prin verb la mod infinitiv (care pretexte?).
Să ne reamintim:
• Modurile verbelor sunt formele pe care le iau acestea pentru a arătă cum consideră vorbitorul acțiunea.
•• Modurile verbelor se împart în două categorii:
a.) moduri personale (predicative), aceste verbe au funcția sintactică de predicat verbal și au forme personale ( eu strig, tu strigi, noi strigăm etc.)
Modurile predicative sunt: indicativ, conjunctiv, condițional-optativ, imperativ, prezumtiv ( studiul său nu intră în programa scolară).
b.) moduri nepredicative (nepersonale), verbele la aceste moduri nu au funcția sintactică de predicat verbal și nu au forme personale. Ele pot avea, de regulă, aceleași funcții sintactice ca ale substantivului
Modurile nepredicative sunt: infinitivul, supinul, gerunziul, participiul.
