Autorul vrea sa transmita in acest text sosirea minunatului apus. Intr-un univers pustiu , in care parcul e singurul obiectiv. Vrea sa evidentieze cat de incet si misterios coboara luna cu "umbrele peste copaci" care vin una cate una. Iar prin faptul ca "din lac rasare luna" vrea sa spuna ca el asta crede. Sau cel putin asta vrea sa creada. El stie ca nu rasare din lac..Iar apoi lumina rece a lunii "scalda palmierii" pentru a compune o minunata personificare dar si epitet! "Noi, ca doi eroi sorbim imensul cantec al tacerii", vrea sa puna in valoare singuratatea si tacerea in care ei se afunda prin apusul lunii.
Poezia este reusita , si pe fiecare om in parte il face sa simta altceva , tristete , bucurie..
