Am mers mai departe sa vad ce s-a intamplat cu izvorul de la marginea padurii.Nu de putine ori ii ascultam susurul bland si imbatat de mirosul florilor din jur,cadeam intr-o lunga visare.Dar ce sa vezi Murmurul dulce si suav s-a preschimbat intr-un cantec de jale.Apa era tulbure si viata parca pierise din ea.Am inceput sa plang si lacrimile mele se amestecau cu cele ale izvorului.Privind in jur la aerul,apa si padurea poluata nu pot decat sa strig asemeni marelui scriitor Marin Preda
,,Ne distrugem planeta,o poluam,ce anume sa mai inventam ca sa-i impiedicam pe vanatorii si mai ales pe obsedatii randamentului in dauna naturii sa ne distruga speciile rare,ierburile care fac sa straluceasca pamantul,animalele si pasarile'' Totul in jur striga de disperare.Dar oare e cineva care sa auda Dorim un mediu sigur,un mediu in care fiecare avem responsabilitatea de a pastra si proteja ceea ce noi nu am creat,ci Dumnezeu ni le-a daruit in bunatatea Sa cea mare Sper ca asa ceva :)
