Naratorul
face o vizita doamnei Popescu, o veche prietena, de onomastica fiului ei, Ionel
Popescu.
Darul oferit de musafir este o minge de cauciuc ce i-a facut
placere copilului, dar nu l-a determinat sa se poarte frumos.
Maria Popescu ii expune musafirului ei ideile
,,sanatoase'' despre educatie. Ea ii spune ca vrea sa se dedice in intregime
cresterii copilului pe care ,,nu vrea sa-l lase fara educatie''.
Ionel se dovedeste insa a fi prost crescut - o
stinghereste pe jupaneasa, fiind gata sa rastoarne masina de spirt, face zgomot
asurzitor cu toba si trambita, o loveste pe mama sa cu sabia in obraz, fumeaza
o tigara desi are 8 ani. Apoi se joaca cu mingea primita si rastoarna cafeaua
musafirului. Copilul se poarta ca un adult in miniatura, ca un ofiter, spre
admiratia mamei care ii permite orice, ba chiar il si incurajeaza sa
fumeze. Lipsa de politete a copilului, notata cu ironie de narator, nu
este luata in seama de mama, preocupata ca Ionel sa nu-si strice stomacul de
atata dulceata. Naratorul constata la plecare ca Ionel i-a pus dulceata in
sosoni.
In concluzie comportamentul lui Ionel contrazice
afirmatiile mamei despre buna lui educatie
