Războaiele napoleoniene au avut un impact extrem de important. Până
la Napoleon, statele europene foloseau armate relativ mici, cu numeroşi
mercenari, care luptau uneori împotriva ţărilor de origine. Până la
urmă, teoreticienii militari din secolul al XVII-lea au început să
aprecieze potenţialul războiului întregului popor, al naţiunii sub arme.
Napoleon a fost, la rândul lui, un inovator prin folosirea
mobilităţii subunităţilor militare pentru depăşirea dezavantajului
numeric, aşa cum a demonstrat, în mod strălucit, în victoria din bătălia
de la Austerlitz asupra forţelor austro-ruse (1805). Armata franceză a
reconsiderat rolul artileriei, formând unităţi independente, mobile,
spre deosebire de tradiţia de până atunci a pieselor de artilerie fixe
care sprijineau atacul. Napoleon a standardizat dimensiunile
proiectilelor de artilerie pentru a uşura sarcina aprovizionării şi
pentru a asigura compatibilitatea pieselor de artilerie.
