Este iarna. Am iesit la joaca in spatele blocului. Acolo m-am intalnit cu niste colegi de clasa. Valuri de copii se jucau in cusmele de omat, si se auzeau glasuri cristaline. Zapada alba ca spuma laptelui era spatiul special de joaca. Avea un strat asa pufos, incat puteai sa o folosesti pe post de pat! Totusi, strasnicul ger era foarte puternic, dar noi nu am vrut sa plecam. Am continuat cu datul cu sania, patinatul si construirea oamenilor de zapada.
A venit seara si trebuia sa plecam la casele noastre, unde era cald si bine. Cand am ajuns in pragul usii, mama mi-a zis:
-Mai! Ai stat asa mult afara incat ai obrajii ca merele!
