Tema luptei pentru păstrarea sau dobândirea Independenţei naţionale este realizată de George Coşbuc, într-un ciclu de poezii, publicate în 1901, în volumul Cântece de vitejie. Ideea este că lupta pentru independenţă naţională s-a dus cu jertfe. Motivul poeziei îl constituie cauza victoriei românilor în Războiul de Independenţă.Cum a fost posibil ca o armată mai mică, mai puţin dotată să înfrângă o armată mai numeroasă, mai bine înzestrată, cu mai multă experienţă, care apăra poziţii dinainte fortificate?Soldatul Ion, nume simbolic al poporului român, este unul din eroii Războiului de Independenţă. El scrie o scrisoare mamei sale, în care avem coordonatele psiho-morale ale luptătorului român. El înţelege că trebuie să se lupte pentru independenţă, pentru ţară, fără să aştepte vreo răsplată. Două coordonate trasează viaţa eroului: războiul şi familia.Coordonata războiului este plină de imagini dure: „Apoi, să ştiic-a fost război/Şi moarte-aici, nu şagă: Cădeau pe dealuri, dintre noi, / Ca frunza, mamă dragă”. Consecinţele războiului pentru armata română sunt grele: „Să vezipe-aici şi ciungi şi-ologi! / Cristos să-i miluiască!”,de aceea: „Şi-Anton al Anei zace / De patru luni, şi-i slab şi tras, /Să-1 vezi, că-ţi vine plânsul, / Că numai oasele-au rămas/Şi sufletul dintr-însul”. Consecinţele războiului nu l-au cruţat nici pe Ion: „Şi-aco/o-n deal, cum fulgera, / Un plumb simţii că vine/Şi n-a vu loc, cât larg era, /Decât în piept la mine „. Specificul războiului constă în faptul că turcii aveau redute întărite: „Măcar stetea pe sub pământ / Şi nu ieşea pe-afarâ”. Rănirea generalului Osman Paşa şi cucerirea redutelor: „Şi-am prins şipe-mpăratul lor, / Pe-Osman nebiruitul, / Că-1 împuşcase-ntr-un picior /Şi-aşa i-a fost sfârşitul”au dus la victorie armata română.Coordonata satului este dominată de imaginea mamei, care, de bucurie că i s-a întors băiatul, ar aduna la ea tot satul. Sentimentul dragostei faţă de ţară capătă forma dragostei faţă de mamă: „Şi-o să te strâng de după gât, /Măicuţa mea iubită…” faţă de casa părintească: „Şi-aşa mi-e dor de-acasă” faţă de familie: „Pe Nuţu vi-1 lăsasem mic, /Cu creştetul cât masa —/O fi acum ştrengar voinic/Şi vă răstoarnă casa?”. îşi rememorează o parte din problemele, care-1 aşteaptă acasă, fiindcă nu mai are banii, cu care ar fi putut cumpăra de la preotul din sat juncanii. Soţia să-i cumpere o coasă, băiatului să-i facă o căciulă. Finalul este dur. Scrisoarea este scrisă de căprarul Nicolae. Ion a devenit erou, iar scrisoarea — un testament spiritual. Poezia este profund realistă, deşi are multe elemente romantice.
sper ca team ajutat
