Și nu nu te saturi să vezi cum vântul parcă piaptănă coama verde și deasă ce se-naltă falnic sărutând văzduhul rece. Privirea ageră a turistului scrutează orizontul, iar îndepărtarea pare o scenă animată de eleganta defilare a unor capre negre atente la zgomotul de fond. Deodată se opresc, ca într-un moment să pornească din nou spre culmile albe, unde se mai zăresc ca niște puncte negre mișcătoare. Văzduhul e umbrit din când în când de rondul unui vultur solitar, de strajă crestele. E o liniște ce țipă în timpane. E un tablou magnific ce nu îl poți uita.
