Iarna
Din norii cenuşii
O ploaie de fulgi argintii
S-a aşternut peste câmpii,
Peste pădurile ruginii.
Pârtiile sunt pline de copii.
De unde au apărut, nu ştii.
Dar glasurile lor zglobii
Te îndeamnă ca să vii
Şi să te alături lor,
Tuturor, copiilor.
De pe pârtia înaltă
Cu troiene-mpodobită,
Sania, de copil cârmuită,
Zboară cu viteză mare,
Peste zeci de hopuri sare.
Ochilor să nu le dai crezare!
Copii cu sănii urcă dealul,
Mai gâfâind şi mai icnind,
Apoi coboară rând pe rând,
Până ce soarele asfinţeşte
Şi de casă le aminteşte.
