Era o zi insorita de vara. Soarele incalzea pamantul cu degete calde. Fiind o zi asa de frumoasa m-am gandit sa fac o plimbare prin padure. Indemnata de sfantul elan am si ajuns. Acolo florile valsau in bataia usoara a zefirului bland, privighetorile fredonau cantece spectaculoase iar copacii tineri miscau usor ramurile lor batrane. Tot acest spectacol al naturii m-a condus catre un izvor care mi-a spus sute de taine ale padurii, ale naturii pline de mister... Tot acest tablou mirific m-a purtat parca cu gandul la somn... asa am adormit sub un copac batran si ocrotitor..(atat am putut eu)
Poti sa o mai dezvolti tu daca vrei!
Sper sa fie buna
