De cand sunt mica visez sa devin gimnasta. Mereu ma jucam la bare pentru batut covoare din spatele bloculuisi pe marginea trotoarelor,care tinea locul barnei. Si mereu imi imagineam ca primesc aplauze si ca multi oameni din fata televizoarelor au emotii pentru mine.
Mama mi-a aratat multe casete cu Nadia Comaneci.Era foarte frumos. Toata sala vibra la elementele de mare dificultate,iar parintii nostri aveau mari emotii in fata televizoarelor. Acum urmaresc toate competitile de gimnastica si ma bucur la fiecare medalie obtinuta de fetele noastre. Intr-o zi imi doresc si eu sa fac o tara intreaga fericita.
Lucrul care ma atrage pe mine de acest sport este gratia. Imi plac foarte mult costumele fetelor, colorate si cu sclipici. Dar, tot cel mai frumos lucru din gimnastica ramane zambetul la iesirea de pe aparat,dupa reusita.
Eu mi-as dori foarte mult sa practic acest sport. Chiar daca stiu de cata munca este nevoie si cate lacrimi sunt in spatele succesului.
