Te rog,Timpule
M-ai invitat in Imparatia Ta sa-ti vad puterea?
Vrei sa ma impresionezi sau excursia mea are un ce ascuns?
In fine,nu am reusit sa-ti cumpar niciun cadou,cu toate ca bunele maniere ma
obligau sa nu vin cu mana goala.Dar,pur si simplu ma coplesesti. Nu,nu este un
repros ,este o stare de fapt. Stiu ca ma numar printre putinii norocosi pamanteni
invitati in regatul tau ,stiu ca mi-ai facut un favor si o favoare prin faptul ca iti
petreci o farama din viata ta fara de moarte cu mine ,un simplu muritor.
Pentru mine este o onoare,dar si o teama. De mult timp voiam sa ne intalnim,dar
mi se parea dorinta mea o fantasmagorie ,deci ceva imposibil.
Dar TU ai facut imposibilul ,posibil! Suntem fata in fata. Ma coplesesti,insa,ciudat,
nu ma timorezi. Te simt PRIETEN. Teama de care ti-am vorbit la inceput este teama unui eventual refuz,deoarece,vezi Tu...as vrea sa te opresti putin din zborul tau etern si sa stam de vorba ,sa dialogam..asa..la o masa ..pe doua fotolii comode..despre una,despre alta,despre Tine,despre mine ..despre NOI.
Pentru Tine ar fi doar o clipa dintr-o ETERNITATE , pentru mine ar fi o eternitate dintr-o clipa.
