Era o dimineata rece de ianuarie. Abia incetase sa ninga, iar Victor trebuia sa se grabeasca sa ajunga in gara. Gerul ii ciupea obrajii, facand ca pe pometii lui sa infloreasca maci sangerii. Ajunse langa o piata parasita, in care inca mai stateau in picioare cateva tarabe. Observase cu mirare un batranel de vreo 70 de ani ce statea in picioare langa una dintre constructiile ruginite, incercand sa isi aseze marfa: niste branza si oua. Victor privi cu admiratie miscarile simple ale batranului si isi continua mai apoi drumul. Pachetul din mana lui era unul greu, dar stia ca pentru cei de acasa va fi cat se poate de usor. Pachetul va aduce bucurie. Astepta pana cand trenul pleca. Cand se intoarse, Victor il gasi pe batran inca stand in picioare, dardaind de frig. Se indrepta atunci spre el si cumparase branza si oua cu banii ce ii avea in portofelul primit de la mama lui. Privirea recunoscatoare a batranului il impietri, il rascoli, facandu-l sa se gandeasca la momentele in care nu se gandise decat la el.
