Mentolul produce o uşoarã anestezie a mucoasei gastrice, motiv pentru care preparatele din mentã au acţiune antiemeticã. Menta stimuleazã secreţia şi eliminarea bilei datoritã prezenţei compuşilor flavonoizi. Menta mai are proprietãţi antifermentative, dezinfectante – datorate în principal taninurilor – precum şi proprietãţi spasmolitice. Mentolul aplicat local are efect antiseptic, analgezic şi decongestionant al cãilor respiratorii. Existã unele studii care aratã cã mentoluldin mentã are proprietãţi anticancerigene.Menta este o plantã ierboasã care creşte în culturi. În popor i se mai spune şi izmã de grãdinã, sau izmã bunã. În scopuri medicinale, de la mentã se folosesc frunzele şi partea aerianã în totalitate. Atunci când este zdrobitã planta degajã un miros aromatic, caracteristic, având un gust înţepãtor, rãcoritor.Proaspete sau uscate, frunzele se folosesc la infuzii. Uleiul esenţial se aplică extern.
