Intru-n lan de grau traia o prepelita cu puii ei erau tare frumosi,cuminti si ascultatori,umpland sufletul mamei lor de bucurie.Tatal lor era si el mandru de puii sai si ar fi facut orice pentru ei. Asa mici cum erau,pui de prepelita erau curiosi, cercetand imprejurimile de dimineata pana seara,degandindu-se ca pot aparea pericole de tot felul. intr-o zi , pe cand topaiau prin lanul unduind in bataia vantului,au tras o sperietura pe cinste din cauza unui soarece de camp care a iesit din adapostul sau in cautare de hrana.deodata,acesta a dat busna in mijlocul lor atunci cand se asteptau mai putin, ravasindu-le locul de joaca. puii n-au mai stat pe canduri,ci s-au imprastiat care incotro a apucat, in afara de unul dintre ei,cel mai mic si mai slabut,care s-a impieicat intr-un ciot si a ramas in urma.insa ceilalti puisori nu l-au parasit.Eis-au intors sa-l ajute si pe el sa fuga, sprijinindu-l, asa cum trebuie sa faca toti fratiorii.Impreuna,au mers la cuibul lor caldut si sigur si le-au povestit parintilor ce-au patit.Fericiti ca au scapat cu bine, tatal si mama prepelita,intelegatori,s-au multumit doar sa-i certe pentru neatentia lor,mustrandu-i bland si -i-au invatat cum sa se pazeasca alta data.
