1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În Evul Mediu, în Apusul și în Centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, inițial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al lui.Cavalerii au fost întotdeauna asociați cu caii, armăsarii lor în armură erau uriași și bine pregătiți pentru luptă. De aceea, se crede că ideea de cavaler își are originea în trupele de cavalerie antice. Originile lor se pot găsi până în timpul Imperiului Roman. Romanii aveau o forță călare de elită, numită ordo equestris.Chiar dacă ordo equestris nu poate fi cu siguranță legat de cavalerii medievali, cercetătorii au arătat multe asemenări. Erau mica nobilime care lupta călare și avea parte de un respect imens. Atunci când Carol cel Mare, împărat francez în secolul al IX-lea, a combinat conceptul de nobilime călare cu feudalismul, cavalerii au apărut.5 Armura
