Intr-o zi de vara eu si pretena mea cea mai buna Corina am mers in padure sa mergem sa adunam flori pentru bnica .Noi am mers si tot am mers si am dat de un iepuras ranit. L-am urmarit incercand sa-l prindem incat ne-am afundat in padure.
Noi acum nu mai stiam drumul , deoarece nu fuseseram niciodata pe acolo.Am crezut ca mergem in directia buna dar nu am dat peste un lac atat de frumos incat nu iti puteai lua ochii de la el.Am ramas cateva minute si ne-am uitat la lac.
Lacul era limpede si puteai vede totul, incat puteai vede si fundul lacului. Deodata o lumina puternica coboara din cer si intra in lac, dar ce sa vezi din apa iesise o zana atat de frumoasa. Avea rochia din stropi de apa de parca erau niste cristale , parul era albastru ca serafimul si ochi migdalati ca doua pietricele albastre.
Am intrebat-o daca stie vrun drm ca noi sa ajungem acasa. Nu a raspuns insa ca prin minune facu un semn cu degetul , iar deodata un drum aparu, Iar cand sa ii multumin disparu ca prin minune.
era o zana lacului care proteja lacul , de aceea lacul era atat de pur si de limpede pe cat parea. O zana ca sata greu o mai intalnesti , era atat de frumoasa incat nimeni nu o putea intrece in frumusete. O adevarat faptura magica.
