Stresata de aglomerația orasului ,in dimineața aceasta m-am decis sa ma retrag in codrul fermecat de la periferia orasului.Totul mirosea a flori de soc si de tei, o mireasma imbietoare ce ma purta spre alte lumi .In acea padure se găsea cel mai rar izvor . Exact acolo am stat pe tot parcursul dimineții. Maretia acestuia era de nedescris iar insusi fantasmele pareau ca prind contur.O gargarita ratacita se juca cu picioarele mele iar eu îi cantam cântecelul ei preferat.Imensa mige de foc isi elibera bratele poleite cu aur asupra întregii naturi, iar reflectia sa asupra izvorului , facea izvorul sa straluceasca precum un cristal.Aceaste minunatii se intamplau in fiecare dimineata de vara , acolo unde soarele saruta nestingherit izvorul.
