Fiind copila imi placea foarte mult sa ma joc cu nasturii mamei.
Aceasta avea o cutie foarte frumoasa, rosie cu buline albe, rotunda si foarte mare.
Colectionarea nasturilor era o pasiune de-a ei. Mie imi placea sa ma joc cu nasturii ei, pentur ca imi imagineam ca fiecare nasture este un om, si incercam sa le atribui diferite caracteristici. Cei care aveau doar un piciorus erau persoane avare, cei mai micuti erau copii, cei care straruleceau frumos imi imaginam ca era mama si de fiecare data tata era acelasi: un nasture mare, negru, pe care l-a cumparat mama pentru un pardesiu de iarna dar nu l-a mai cusut niciodata.
