Nuvelele lui Ioan Slavici (1848-1925) sunt realiste, deoarece autorul a observat indeaproape viata taranilor ardeleni din tinuturile natale si, impresionat fiind, ilustreaza in opera traiul saracacios al acestora. Nuvela "Popa Tanda" de I. Slavici, publicata in 1875, este o opera epica, intrucat Slavici nareaza fapte si intamplari care au in centrul lor pe preotul Trandafir. Principalul mod de expunere este naratiunea la persoana a III-a, prin care se relateaza actiunea si se construieste personajul principal. Ca orice opera epica, nuvela poate fi structurata pe momentele subiectului. Nuvela incepe cu ilustrarea chipului energicului preot Trandafir, fiul dascalului Pintilie di Butucani, sat mare si cu oameni instariti care constituie si expozitiunea. De la inceput, este precizat spatiul actiunii, satul Butuicani, timpul fiind numai presupus, probabil a doua jumatate al sec. al XIX-lea.
