Din fragmetul citat putem deduce ca atitudinea lui Nica fata de semenii sai si fata de viata si familia sa, este una de multumire, de bucurie. Aceasta atitudine fiind creata din ideea lui Nica de perfectiune. Perspectiva textului este subiectiva (actoriala, homodiegetica), descrierea familiei fiind prezentata din prisma lui personajului Nica, folosindu-se pronume la persoana I "imi", "noi", "ne", "mea".
