La circ
Ursi polari cu veselie in ochi dansau pe mingi de cauciuc. Oameni, spectatori, acrobati, toti radeau veseli. Mii de clovni pe biciclete, care sar in sus si in jos si amuza publicul, cascadori, serpi ,elefanti, tigri, toti la un loc.
Zambetele ca de sticla ale gimnastilor atingeau franghiile cu siguranta si delicatete. Zambetele de sticla, zambetele de sticla. Erau de sticla. Erau de sticla, caci erau triste. Poate erau prea obosite, sau poate doar triste. Oare de ce triste?
La circ! Ha! Circul asta, asa de frumos si totodata trist. Dar nu stiu ce il facea asa trist.
”La circ! La circ!” strigam bucuroasă înainte să intru.
”La circ, la circ...” am murmurat ieșind, ieșind cu gândul la acele zâmbete de sticlă. Ușor de spart și greu de lipit... Ca fericirea.
