Bunica mea, cea mai draga persoana mie. O faptura minunata,care niciodata nu uita de mine, ma ingrijeste si imi face implineste fiecare dorinta. imi ia mereu apararea in fata parintilor , imi citeste povesti fiindca si dansa, la randul ei a trait in lumea basmului, cand imi facea placinte si colaci in cuptorul humuit ea canta, doine vechi.mergeam cu oile sus in munte, cand ma dureau picioarele ma lua in carca ei, cu toate ca batraneatea se citea pe trupul ei , niciodata nu imi spunea draga mea nepoata nu se poate, spatele ei era putin cocosat de muncile grele din muntele bucegi, o asemanam cu un personaj mitologic baba dochia. avea o voce blanda si o minte luminata, imi e dor de ea, deoarece face parte din mine
