De-a lungul secolului XIX- in pictura s-au remarcat urmatoarele curente: Romantismul, Realismul si Impresionismul.
Romantismul. Romanticii revendicau dreptul individului la libera expresie, in contradictie cu vechile norme. Artistul putea sa-si de-a frau liber creativitatii fara sa-i impuna cineva principii irevocabile. Astfel au luat nastere in domeniul picturii forme de expresie diferite, care au mers de la excesul de culori al francezului Gericault pana la reveriile mistico-religioase ale germanilor (Friedrich Overbeck, Franz Pforr, Peter von Cornelius).
Realismul. Unii artisti francezi refuzau sa picteze temele istorice, alegorice si ,,comode'' care erau la moda in acea perioada. Ei s-au dedicat cu tot elanul studiului realitatii, incercand sa o surprinda pe aceasta cat mai exact, precis si sobru pe panza. Atentia lor s-a indreptat asupra mediului inconjurator, deci asupra naturii, asupra scenelor cotidiene si asupra scenelor campenesti. Reprezentanti: Theodore Rousseau, Charles-Francois Daubigny, Constant Troyon.
Impresionismul. Acestui curent i s-au alaturat pictorii care aveau ca tel surprinderea efectelor create prin modificarea raporturilor de lumina. Pictorii impresionisti aveau impresia ca timpul se scapa printre degete si, de aceea, pictau intotdeauna cu tuse de pensule scurte si puternice pentru a creste viteza de executare a lucrarii. Reprezentanti: Claude Monet, Pierre Auguste Renoir, Edgar Degas, Eduard Manet.
