la gura Pârăului Alb, îşi avea aşezare şi moşul cel pleşuv cu seminţia lui. Aveau bordeie pe coastă, în poiană, şi Siretul le înconjura din trei părţi cetăţuia.
Moşul cel bătrân şi pleşuv avea la sălaşuri puţini bărbaţi, dintre cei cărunţi, şi femeile cu copiii. Tinerii, asupra toamnei, se suiseră în munte, cu alţi tovarăşi şi cu măgăruşii, pe poteci pe care numai ei pe lume le ştiau, ca să aprindă în locul cel tainic cuptoarele stânse.
ătrânul îşi ascuţea securea, pe-o lespede lucie de piatră. Lăsă la o parte securea, îşi dădu cu degetele pe după urechi cununa de plete albe de subt pleşuvie, şi înălţând fruntea, zâmbi copilului ca unei amintiri a tinereţii.- Ce este, Micule? zise el cu glas moale.- Moşule, răspunse copilul cu gravitate; la noapte au să vie iarăşi la furat.
De aici poti scoate si descrierea pe care o doresti tu. eu ti-am dat o varianta mai sus!
