TURNUL EFFEL
Între cele patru picioare gigantice
ale unui dinozaur din oţel,
eu par a fi oul,
adăpostit pentru eclozare.
Gâtul mezozoicei reptile ferecate
susţine un minuscul craniu,
ce se adapă direct din nori.
În măruntaiele oţelite ale gigantului,
sunt absorbit printr-un picior
de parcă, dinozaurul ar fi gasteropod.
Mai apoi, prin verticala gâtului,
sunt proiectat spre maxilarul ce mestecă, din când în când,
semeni de-ai mei.
Era ziuă când am întâlnit umbra uriaşului...
Acum, iată, orizontul crepuscular este roş-violet.
Acolo, jos, se dezvăluie o imensă stea de mare, petrificată,
călcată în picioare de acest saurian...
Şi totuşi, steaua este vie
toate braţele irizează mirifice fosforescenţe .
Capul reptilei ciclopiene îşi roteşte continuu
fulgerul unicului ochi.
Pentru o clipă,
creştetul meu este mângâiat de raza umblătoare....
În imensitatea acelei clipe, simt că am devenit zeu; apoi ...
Apoi urmează prăbuşirea în bezna nopţii pământene
ca un Icar.
Pe pământ, mă metamorfozez din nou:
acelaşi călător singuratic, prin acelaşi furnicar omenesc...
Cu marele zid chinezesc nu stiu !!!
