"Natalie, în mijlocul luminișului, mergea pe jos prin iarba deasă, presărată cu flori de câmp. Imi venea să alerg, să-mi cufund picioarele în râul mic care strălucea în soare. Ascunse în iarbă, florile albastre și albe păreau ca niște raze de lună uitate peste noapte. Aici, pervanches (sunt niste flori dar nu stiu care, probabil toporasi), dincolo, violetele de padure. Încântarea mea era imensă (sau peste măsură).
