Imaginați-vă, copii, că sunteți geologi și ar trebui să analizați două plăci tectonice, care, deși diferite, se vor suprapune, părând un imens bloc tectonic. Astfel, voi descoperiți ca prima placă, cea superioară, este formată din părți de propoziție diferite, fiecare cu rolul ei, principal, adică important, sau secundar: 1)activ - predicatul și subiectul; 2) determinant (atributul, complementul); suplimentar (numele predicativ). Componentele acestei plăci superioare relaționează, în funcție de rolul lor, prin coordonare sau subordonare.
A doua placă, îi veți spune inferioară, dar nu pentru că e mai puțin importanta, ci datorită poziționării ei în structura de adâncime a blocului tectonic, este constituită din componente morfologice variate și extrem de diferite, relationand direct cu cele ale plăcii tectonice superioare, într-un mod care vă vor trimite cu gândul la rădăcinile unor plante. Astfel, 1)verbul este strâns legat de componenta sa superioara predicatul, având o multitudine de caracteristici vitale pentru co-existenta ; 2) de aici, legăturile cu subiectul se atenuează, substantivul și pronumele fiind elemente de bază. Verbul rămâne undeva mai retras. Atributului îi vor fi conectate adjectivul, dar și substantivul, iar complementului, toate, plus adverbul. Între toate aceste componente există și elemente de legătură cunoscute sub numele de conjunctii și prepoziții. În final, vă puteți închide ochii și vizualiza blocul tectonic cu cele două plăci suprapuse prin legături flexibile sau neflexibile, dar strâns legate intre ele?!
