Devenita deja un cliseu verbal ,expresia "cea mai mare dorinta "ne insoteste
practic toata viata.
In toate perioadele de varsta cronologica ,noi ,oamenii avem cate o dorinta. Astfel avem cea mai mare dorinta in copilarie,pe urma in adolescenta ,in tinerete si sunt sigur ca exista si la maturitate. Cu fiecare etapa dorinta se schimba ,functie de prioritatile noastre din acel moment.
Noi ,oamenii suntem fiinte rationale dar si subiective .Dorintele sunt in primul rand
personale ,adica se urmareste binele individual :propriile realizari .
Este absolut normal ,deoarece asa crestem,asa ne maturizam.
Cu timpul insa devenim mai asezati in gandire ,mai pragmatici ,mai cumpatati dar si mai rationali in ceea ce priveste "cea mai mare dorinta ".
De obicei ,cea mai mare dorinta ,care este fericirea , o cautam in lucruri fanteziste
ilogice ,intr-o bogatie materiala care sa rivalizeze cu "a vecinului ", in vacante exotice ,masini de lux,etc.
De, tributul platit maturitatii ,si aici am in vedere faptul ca a fi matur nu inseamna
ca ai o varsta care incepe cu prefixul 4. Poti fi lipsit de maturitate si la varste mai coapte ,ca sa zic asa.
Realizarea celei mai mari dorinte,care este pentru toata lumea dorinta de a fi fericit isi are resursele de realizare in fiecare dintre noi.
