In luminisul paduri
Un prieten de-al tatalui meu a venit intr-o zi cu o caprioara si un pui bolnav la noi acasa. Ne-a cerut sa ajutam acele animale, pentru ca el, fiind vanator, nu stia ce sa le faca. In timp ce mama se ocupa de ele, tatal meu l-a intrebat cum de el, care era vanator, n-a capturat acele animale.
-Pur si simplu nu am putut, i-a spus el. Intr-adevar, sunt un vanator. Si intr-adevar, ma plibam dupa prada. Dar cand am ajuns in luminisul padurii, cand am gasit acea caprioara cu puiul ei, mi s-a inmuiat inima. Se spune animalele simt pericolul, atunci cand acesta se apropie. Dar acea caprioara, nu a fugit. Pentru ca puiul ei avea nevoie de ea. Cand m-am apropiat, s-a uitat in ochii mei cu atata staruinta si rugaminte, incat n-am putut s-o impusc. Asa ca am lasat arma jos si am luat-o de acolo, pe ea si pe puiul ei bolnav. Apoi am adus-o aici. Vezi tu, chiar si un vanator poate deveni sensibil la un moment dat.
-Ai facut o alegere buna, Matei. Ma bucur pentru tine.
Sper ca te-am ajutat! Sunt scriitoare!
