Când eram mică stăteam într-un cartier în care fiecare se cunoştea cu fiecare şi în care toţi copii, băieţi şi fete, ne jucam împreună. Ne jucam afară, de dimineaţa până seara, cu pauze doar ca să mergem să mâncăm ceva şi asta forţaţi de părinţi. Ce jucam? Ohooo! Dar ce nu jucam?!Unul din jocurile care făcea furori pe atunci era „Flori, fete sau băieţi, melodii sau cântăreţi şi-o ţigară pe pereţi”(denumirea aceasta, mai lungă, era propria noastră variantă). Toată ziua ne găseai stând pe băncile din faţa blocului şi jucănd „Flori, fete sau băieţi”. Aşa mai aflai gusturile prietenilor, eventual îţi confirmai bănuieNu cred că există cineva care nu s-a jucat „De-a v-aţi ascunselea”. Nu pot să uit cât de tare ne distram când Alexandru (un băiat ceva mai înalt decât restul copiilor) îl punea mereu pe Liviu (cel mai pipernicit dintre noi) să „scape turma”. Îl împingea într-un boschet şi săracul stătea chircit acolo până primea semnalul de ieşirelile cu privire la cine de cine îi plăcea – era o adevărată tactică. Acestea sunt jocurile copilarieri mele .
